Ca parte a programului principal, am discutat cu artiștii despre experiențele lor – pozitive și negative. Prin această conversație am reușit să obținem nu numai informații practice sau feedback cu privire la lucrările lor, ci și o nouă perspectivă, în care subiectul principal nu este viața măsurată sau ritmică a rezidenței, de la oaspete la oaspete, ci o practică artistică care nu începe și nu se termină cu participarea artistului la rezidența artistică, ci se extinde în spațiu și timp, iar rezidența este doar o mică oprire într-o călătorie lungă.
Publicitate
Luând în considerare această perspectivă, a devenit clar pentru noi, ca organizatori de rezidențe artistice, că artistul ar trebui sprijinit nu atât în ceea ce privește șederea sa în cadrul rezidenței artistice aici și acum, nu atât în ceea ce privește munca sa la un proiect specific pentru locul nostru pe care îl dezvoltăm, ci să îi oferim necondiționat și întotdeauna ceva – nu pentru că noi beneficiem de acest lucru, ci pentru că el are nevoie. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să sprijinim activitățile curente, ci arta.
Și separat trebuie spus că prezența artiștilor ne-a permis să considerăm tema dată din diferite laturi mai puțin pragmatice, inclusiv vorbind despre „ospitalitatea ideilor”, care, datorită activității unui artist, sunt create, revin din trecut, sunt reinterpretate și primesc o nouă viață.
